Spre bucuria sindicaliştilor de vază ai României, Guvernul Boc a ridicat iar la rang de măsură anticriză şomajul tehnic. Timp de maxim 90 de zile, angajatorii pot trimite salariaţii în şomaj tehnic fără să le mai plătească contribuţiile şi, de asemenea, pot să-i "ardă" legal la leafă cu 25%.
    Într-o perioadă în care numărul şomerilor creşte de la lună la lună, şi nu din cauza măsurilor guvernamentale anticriză ineficiente, ci tocmai din cauza ineficienţei economiei româneşti, clamarea şomajului tehnic drept măsură de ieşire din criză este o aberaţie.
    Mai grav este că indiferent dacă îi merg sau nu afacerile, orice patron îşi poate trimite angajaţii în somaj tehnic. În fond, ce îl costă? Poate doar o economie de câteva milioane, dacă nu chiar zeci de milioane lunar de angajat.
    Şomajul tehnic reprezintă clar o portiţă de şmecherie, şi nu de salvare pentru angajatori, în condiţiile în care în intervalul în care firma accordă indemnizaţia respectivă acesta are dreptul să-l cheme pe lucrător oricând la muncă. 
    Adică o pleaşcă pe care Guvernul Boc o oferă nonşalant patronilor din economia românească, cam aceiaşi care şi-au schimbat Audi Q7 cu Bentley la sfârşit de 2009 ca să îşi mai dea jos din profit. Şi care se plâng şi sunt de plâns că din milioanele de lei care le intrau în contul deschis, de regulă, la trezorerie, acum le intră de două ori mai puţini bani. Unora chiar de trei ori mai puţin...
    Dacă a acceptat măsura şomajului tehnic şi anul acesta, Guvernul Boc nu dă dovadă decât că gândeşte ca americanul obişnuit când e pus să îşi cheltuiască banii: nu contează cât costă un anume produs, ci cât economiseşte cumpărând acel produs la promoţie. Dacă americanul slab îşi cumpără pastile de slabit pentru că se fac reduceri de 50%, Guvernul cumpără şomeri tehnici că sunt de două ori mai ieftini decât somerii obişnuiţi.

Comentarii (0)