Momentum for Change in the Romanian Energy Sector – Noua Europa de Est

Imagine: Cloudy Design/Shutterstock

potenţialul energetic al României

România este al doilea mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană după Olanda. În prezent produce între 25 și 26 de milioane de metri cubi de gaz pe zi – suficient pentru a-și acoperi întregul consum pe timpul verii, dar nu suficient pentru a-și satisface nevoile în sezonul rece. Cu toate acestea, România are un mare potențial de a deveni cel mai mare exportator net de gaze naturale din Uniunea Europeană, în mare parte datorită rezervelor de gaze neexploatate din Marea Neagră. Rezervele sale de gaze pe uscat sunt estimate la 100 de miliarde de metri cubi, în timp ce cele din apele adânci ale Mării Negre sunt estimate la între 42 și 84 de miliarde de metri cubi. Acest lucru este suficient pentru consumul intern și export. Posibilitatea dezvoltării GNL pe teritoriul României la Marea Neagră ar putea fi o schimbare majoră pentru Uniunea Europeană, care vede gazul natural ca o resursă importantă în tranziția către energie curată. Prin investiții în infrastructură și dezvoltarea unor mecanisme competitive de piață, România poate reuși să devină un important furnizor european de gaze, precum și un important hub de transport. Cu toate acestea, primul an în care România poate începe exploatarea gazelor în apele Mării Negre este 2027.

În același timp, România folosește cu succes sursele regenerabile de energie. Cele 208 stații hidrologice ale sale produc aproximativ 30% din energia sa. În plus, 16% din portofoliul energetic al țării provine din exploatarea resurselor eoliene, fotovoltaice și de biomasă (până în 2030, această cifră este de așteptat să crească la 30%). În lunile de vară, potențialul lor este deosebit de mare. De exemplu, în iulie 2021, puțin peste jumătate din energia generată provenea din surse regenerabile. Hidroenergia a reprezentat mai mult de 34 la sută, eolianul mai mult de 15, energia fotovoltaică mai mult de șapte și biomasa puțin peste jumătate de procent.

Sectorul energetic din România se bazează, de asemenea, în mare măsură pe sursele sale nucleare. Reactoarele nucleare de la Cernovodă reprezintă 20 la sută din capacitatea sa energetică, urmând a fi mai multe investiții. Cu ajutorul SUA, sunt de așteptat să fie construite încă două reactoare: Cernovodă 3 și 4. România va fi, de asemenea, prima țară europeană care va construi reactoare modulare la scară mică, care se așteaptă să fie gata cel mai devreme în 2027-28.

România ca jucător energetic regional

Invazia Ucrainei de către Rusia, care împarte granița cu România, a impulsionat căutarea Bucureștiului pentru securitatea energetică regională. Pe măsură ce Rusia își intensifică atacurile asupra Ucrainei și începe să vizeze infrastructura sa energetică, problema devine din ce în ce mai presantă. Ucraina, care este un important furnizor de energie electrică pentru vecinul său mai mic, Moldova, se confruntă cu provocări tot mai mari pentru a ține pasul cu cererea. Pe măsură ce rachetele rusești au paralizat infrastructura energetică a Ucrainei, la 14 octombrie, Ucraina a notificat Republica Moldova că nu va putea furniza energie electrică (care reprezintă aproximativ o treime din energia electrică a Republicii Moldova). Acest lucru va împiedica planurile Chișinăului de a reduce dependența de teritoriul său necontrolat din Transnistria (centrala Kochyurgan, situată în regiunea transnistreană ocupată de ruși, furnizează 70 la sută din energia electrică a Republicii Moldova, produsă pe baza gazului achiziționat din Rusia). Deși Rusia a redus jumătate din exporturile de gaze către Moldova pentru a face presiune asupra guvernului și a alimenta mișcarea de destabilizare, nici regiunea transnistreană a Moldovei nu poate produce suficientă energie pentru Moldova. Într-o criză energetică deja tensionată pentru Moldova (care persistă de peste un an), România a făcut un pas în sprijinul aliatului său istoric. Guvernul României a aprobat Legea de Urgență, care a declarat că „producătorii de energie electrică sunt obligați să încheie contracte bilaterale, în limita cantităților disponibile, în primul rând cu furnizorii de energie electrică desemnați de Guvernul Republicii Moldova”. În acest moment de echilibru, România a jucat un rol crucial în prevenirea exacerbării crizei energetice a Republicii Moldova. Din noiembrie, România asigură până la 90 la sută din necesarul de energie al Moldovei, devenind astfel singura sursă de energie pentru Moldova.

Acest lucru a fost posibil în mare parte datorită faptului că Moldova și Ucraina au fost conectate la rețeaua europeană de distribuție a energiei electrice în luna martie a acestui an, ceea ce a făcut posibilă preluarea energiei de la Uniunea Europeană (România) în cel mai scurt timp. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, finalizat în 2021, permite Moldovei să importe 40 la sută din totalul necesar de gaze din țările UE, exact cantitatea necesară pentru subvenționarea teritoriilor controlate de Guvernul Republicii Moldova.

Teoretic, România ar putea oferi și subvenții energetice Ucrainei (mai ales dacă Rusia continuă să vizeze infrastructura energetică a țării), deși nu este în măsură să satisfacă toate nevoile energetice ale vecinului său.

Cursa pentru deblocarea potențialului energetic al României

În ciuda potențialului energetic bogat al României, țara este încă dependentă de gaze importate – într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de anotimp. Acest regres poate fi pus pe seama întârzierilor în exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagră și de pe uscat, precum și faptului că sectorul energetic al României este gestionat în mare măsură de companii de stat. De exemplu, piața de energie electrică este dominată de Transelectrica SA, care gestionează funcționarea pieței, dezvoltarea rețelei și infrastructurii pieței, precum și securitatea sistemului național de transport al energiei. O situație similară este caracteristică sectoarelor de gaz și energie nucleară. Statul român operează foarte atent în sectorul energetic, cu scopul de a preveni creșterea prețurilor pentru cetățenii săi și, astfel, de a încetini procesul de dezvoltare.

Cu toate acestea, România are planuri ambițioase pentru sectorul său energetic. Acestea includ finalizarea a două reactoare nucleare suplimentare la centrala de la Sirnavodă și deschiderea drumului pentru un nou tip de tehnologie nucleară – reactoare modulare mici. De asemenea, țara dorește să profite din plin de zăcămintele mari de gaze offshore din apele adânci ale Mării Negre și intenționează să construiască un terminal GNL în portul Constanța până în 2026. Deși toate aceste proiecte majore sunt amânate constant de autoritățile române, care de multe ori schimbă regulile peste noapte peste noapte, și astfel împiedică dezvoltarea proiectelor (vezi cazul Exxon – Neptun Deep). În același timp, taxele impuse companiilor energetice străine sunt cele mai mari din regiune iar regulile de desfășurare a afacerilor sunt foarte stricte, ceea ce îngreunează procesul de investiție în sectorul energetic românesc. Acest lucru se întâmplă în principal pentru că sectorul energetic românesc este cel mai vechi din Europa și există o teamă profundă în rândul politicienilor de a permite companiilor străine mai multă libertate. Acest lucru se bazează pe teama de creșterea prețurilor la energie, care le-ar putea costa în cele din urmă voturi cruciale.

Totuși, războiul din Ucraina a creat un imbold pentru a rupe ani de impas și foraje intensive în Marea Neagră pentru a deschide zăcăminte potențial bogate de gaze naturale pe care România le-ar putea exporta. O astfel de investiție ar fi deosebit de semnificativă și ar fi salutată de vecinii României. Acestea includ Moldova, Ucraina, Ungaria și țările balcanice, care caută constant noi surse de energie. România își poate satisface nevoile energetice cel puțin pe termen mediu, cu condiția ca reforma sectorului energetic să fie implementată de autoritățile sale și ca Uniunea Europeană să facă investiții semnificative (în 2021 Comisia Europeană a promis 16 miliarde de euro în domenii precum energia regenerabilă). , înlocuirea cărbunelui, energie nucleară, cogenerare, biocombustibili, modernizarea infrastructurii energetice) și Statele Unite (prin investiții private în energie nucleară și 3SI în logistică și transport) în infrastructura energetică românească. Deși actuala guvernare vorbește mult despre necesitatea de a sprijini sectorul energetic și de a aduce mai multe investiții în acest domeniu, până acum nu au fost luate măsuri majore. Dacă România reușește să-și exploateze și să-și utilizeze pe deplin potențialul energetic, este foarte probabil să răstoarne Rusia ca putere dominantă în regiune, privând-o de influența sa principală – energia.

Acest articol a fost publicat ca parte a unui proiect de promovare a media digitală independentă în Europa Centrală și de Est, finanțat de National Endowment for Democracy și coordonat de Note din Polonia. Vă puteți abona la stirile din proiect sau setați-l la Podcast VoiCEE.

Alexandru Demianenko Am absolvit Colegiul Europei din Natulin, iar în prezent lucrez ca Program Officer într-o organizație internațională acreditată din Moldova. Interesele sale de cercetare includ politica internă a Moldovei și României, geopolitica și securitatea și apărarea.

politica energeticaSi Securitate energeticăSi MoldovaSi RomâniaSi z