După Primul Război Mondial, pământul din Valea Mangapurua de pe Insula de Nord a Noii Zeelande a fost oferit soldaților care se întorceau de la serviciul militar. Așezarea s-a deschis în 1919 și, la apogeul său, aproximativ 40 de soldați și familiile lor încercau să trăiască din pământ.
Dar îndepărtarea văii și solul agricol sărac au dus la abandonarea sa completă până la mijlocul anilor 1940, permițând pădurii să crească din nou și faunei locale să revină.
Acum, tot ceea ce rămâne ca dovadă a așezării este „podul către nicăieri” din beton care nu duce la nimic altceva decât la animale sălbatice.
Orice altceva, inclusiv casele, fermele, canalizările și Drumul Mangapurua, a fost recuperat de pădure și face parte din Parcul Național Whanganui.
Eforturile anterioare de agricultură și horticultură ale soldaților și familiilor lor au transformat o mare parte din pădurea din Valea Mangapurua în pășuni și mlaștini, cu câțiva pomi fructiferi și trandafiri reflectând o epocă trecută.
Parcul Național Wanganui, mai larg, are cea mai mare populație de kiwi brun de pe Insula de Nord a Noii Zeelande și susține o gamă largă de specii de păsări, inclusiv vrăjitori cenușii, robins, păsări de argint și clopoței. Râul Wanganui conține 18 specii de pești, inclusiv anghile, homari de apă dulce și lipa neagră.
„Rezolvare extremă a problemelor. Călătorie ninja. Junkie web tipic. Explorator. Scriitor. Cititor. Organizator incurabil.”
More Stories
Recenzia filmului românesc: Ziua tigrului, libertatea, un alt bilet de loterie
Filmul românesc Libertate câștigă premii la festivaluri din Franța și Germania
O actriță română primește onoruri la Festivalul de Film de la Los Angeles