Cum răspunde Europa refugiaților ucraineni

1. Unde s-au dus ucrainenii?

Polonia este destinația # 1. Guvernul polonez a înființat puncte de primire de-a lungul frontierei comune de 500 de kilometri (311 mile), unde cetățenii s-au mobilizat pentru a ajuta. Polonezii și ucrainenii au culturi și limbi similare. În ciuda faptului că a fost agresor, Rusia a fost a doua destinație ca mărime. Alte state de frontieră România, Ungaria, Moldova și Slovacia au servit, de asemenea, drept zone de debarcare majore. Dar odată cu izbucnirea războiului, refugiații s-au mutat din ce în ce mai mult dincolo de regiunile de graniță și s-au răspândit în Europa, Germania devenind cel mai popular refugiu. Organizația Națiunilor Unite a înregistrat peste două milioane de treceri a frontierei în Ucraina de la începutul războiului, dar a remarcat că este posibil ca oamenii să se fi deplasat înainte și înapoi pe fondul unei situații volatile.

2. Ce explică primirea pozitivă?

Pentru europeni, războiul din Ucraina este aproape. Evocă amintirile Războiului Rece ale Moscovei hotărâte să domine partea de est a continentului. De asemenea, ucrainenii sunt în mare parte albi și creștini. Valul anterior de refugiați a fost format în mare parte din arabi musulmani și asiatici din Siria, Irak, Africa de Nord și Afganistan, ajungând într-o perioadă în care temerile europene de extremism islamic erau mari. Refugiații ucraineni sunt în principal femei, copii și vârstnici, în condițiile în care Ucraina îi împiedică pe bărbații cu vârsta de 18 până la 60 de ani să plece. Majoritatea celor din 2015 erau bărbați. Până acum, chiar și naționaliștii de extremă dreapta anti-imigrație, precum Marine Le Pen din Franța, au adoptat o abordare primitoare. Cu toate acestea, nu toți refugiații au fost tratați în mod egal. Romii din Ucraina s-au confruntat cu discriminare după ce au fugit în țările vecine.

3. Va continua primirea?

Acest lucru nu este clar. A existat, de asemenea, o revărsare de solidaritate în timpul crizei din 2015 în multe țări, mai ales la început. Donațiile către agențiile de ajutor au crescut, iar rezidenții și-au dublat presiunea asupra guvernelor pentru a face mai mult pentru a ajuta. Dar, pe măsură ce criza refugiaților a continuat, naționaliștii de extremă dreaptă au alimentat sentimentul anti-imigranți. Un număr de țări UE au înăsprit temporar controalele la frontieră, în timp ce altele au ridicat garduri de-a lungul unor părți ale granițelor lor pentru a ține oamenii departe. Dacă de data aceasta este diferit, cultura comună ar putea să nu fie singurul factor. Un alt element este scăderea populației din Uniunea Europeană. Chiar înainte de izbucnirea războiului, Polonia și Cehia se bazau pe ucraineni ca sursă de muncă. Unele companii ucrainene au început deja să transfere producția către bloc.

4. Ce oferă UE refugiaților?

Blocul a activat pentru prima dată Directiva de protecție temporară, un mecanism adoptat în 2001 pentru a răspunde afluxului în masă de PDI din afara Uniunii Europene. Acesta permite refugiaților ucraineni să rămână până la un an în statele membre, cu posibilitatea unei prelungiri suplimentare de doi ani, și renunță la cerința obișnuită a unui proces îndelungat de solicitare a statutului de refugiat. Refugiaților li s-a promis permis de ședere, locuință, educație, muncă, îngrijire medicală și prestații sociale, inclusiv mijloace de subzistență dacă era necesar.

5. Ce fac alte țări?

În Marea Britanie, ucrainenii cărora li s-a acordat cazare de către un sponsor local aprobat sunt eligibili să trăiască și să lucreze în țară timp de până la trei ani și au acces la asistență medicală, educație și beneficii guvernamentale. Canada, care găzduiește o mare diasporă ucraineană, a lansat o cale pentru a accelera cererile de ședere temporară pentru refugiați. Statele Unite s-au angajat să primească până la 100.000 de persoane care au fugit de lupte și au dezvăluit un proces simplificat de aplicare pentru cei cu legături cu America.

Mai multe povești ca aceasta sunt disponibile la bloomberg.com