Există o oarecare frumusețe în fagot

Reno arată ca o bucată de rai pentru public, stând într-o cameră întunecată sub câteva reflectoare pe scena de la Sala de concert Nightingale a Universității din Nevada.

Toți membrii Nevada Concert Winds și-au luat pozițiile pe scenă, aranjați în ordinea lor, cu instrumentele mai mici în față și instrumentele mai mari în spate.

Rachel Jackson / Nevada Sagbrash
Nevada Concert Winds se concentrează pe partiturile sale, deoarece redă o melodie frumoasă pentru publicul său.

Curând, întregul public a știut când directorul trupei Red Chamberlain a urcat pe scenă când o melodie de bază superbă de la All Winds și-a anunțat sosirea. A făcut cu mâna, și-a luat locul în față și a început spectacolul într-un ritm rapid.

Piesa „Toccata for Band”, compusă inițial de Frank Erickson, este o melodie intro grozavă la concert. Se face upgrade cu câteva piese mai mici, iar coarnele domină piesa, lucru pe care fiecare jucător a făcut admirabil. Cântecul le poate aminti oamenilor de o sosire clasică a unui rege în filmele victoriane mai vechi.

Are o natură puțin repetitivă, dar cu toate acestea combinația de instrumente este impecabilă.

Chamberlain a părăsit scena și vântul s-a oprit înainte ca asistentul absolventului Max Deger să conducă vânturile prin două cântece: „Memories”, compusă inițial de Katherine Salfelder, și „American Rivers” de Pierre Lapalante.

Reinventarea lor a piesei lui Salfelder nu a fost la fel de captivantă ca reprezentația anterioară, precum a fost sentimentul de groază supranaturală care a lovit ritmul în creștere. Cu toate acestea, melodia moale după agitație permite o estompare plăcută la final.

Designul lui LaPlante are un pic mai atractiv. Se simte ca o baladă de marș sexy, cu o moliciune elegantă. În final, crearea tuturor instrumentelor cu ritmul plin de viață al tobei are ca rezultat o minunată atingere finală plină de satisfacție pentru public.

Aplauzele au răsunat în întreaga sală și, în curând, asistentul viitorului absolvent Darian Larsen a urcat pe podium la „Jocuri Popolare Romanești”. Sunt cunoscute și ca dansuri populare românești, compuse inițial de Bela Bartok și traduse de Yu Goto.

Cele șase piese din set sunt „Jocuri cu Bata”, „Braul”, „Pe Loc”, „Buciumeana”, „Poarga Romaneasca” si „Maruntelul”, toate emitand vibratii diferite.

Rachel Jackson / Nevada Sagbrash
Nevada Concert Wind își termină muzica cu atingerea finală perfectă.

Winds a făcut o treabă grozavă la „Jocuri cu Bata”, o piesă care pare că te uiți la un film și care a atins punctul culminant al intrigii în timp ce eroul pornește în aventura sa și riscă o moarte tragică. Sentimentul este descris corect și îi dă ascultătorului sentimentul că este în timp real.

În cea de-a patra melodie, „Buciumeana”, tonul este înspăimântător și se simte ca și cum răul îți cheamă sufletul. Aceasta va fi piesa care se joacă atunci când inamicul preia stăpânirea lumii eroului și aproape o învinge, dând un ritm trist până la sfârșit.

A urmat o scurtă pauză, în timp ce publicul a aplaudat munca excelentă făcută de Nevada Wind Band, iar Nevada Wind Band a urcat pe scenă.

A început cu un grup mult mai mic de oameni, majoritatea cu instrumente muzicale mici, toți înghesuiți lângă podium, mai degrabă decât așezați în spate.

Chamberlain a urcat din nou pe scenă, cu anunțul muzical al trupei, unde va regiza două formații: „The Good Soldier Schweik Suite”, de Robert Corka, și „Suite Française” de Darius Melod.

„The Good Soldier Schweik Suite” constă din șase piese, „Introduction”, „Lament”, „March”, „War Dance”, „Pastoral” și „Elogue”.

Performanța acestui grup a fost puțin mai mică decât se aștepta. Au fost momente de sunete confuze care nu puteau fi ascunse cu ușurință – deoarece pe scenă se cântau doar câteva instrumente.

Melodia a fost mai monotonă în piesele ulterioare, dar au fost câteva momente bune. De exemplu, obo-ul a susținut spectacolul, crezând că melodiile lor erau întotdeauna bune. Unele dintre versiunile rapide au fost bune, dar multe dintre instrumente păreau prea agitate, ceea ce a dus la pierderi de performanță.

Când a început Suite Française, mai mulți artiști s-au alăturat grupului pe scenă și au umplut scaunele mai mult, aducând speranță publicului – deoarece ar fi mai puține erori de auzit prin atragerea zgomotului mașinilor.

Colecția este formată din șase piese care includ „Normandia”, „Bretania”, „Ile-de-France”, „Alsacia-Lorena” și „Provence”.

În timpul celei de-a doua piese, cei doi fagoți au atras atenția cu jocul lor excelent. Ei au creat o introducere profundă cu sunete de trompetă ușoare care urmează pentru a ajuta la deschiderea piesei grozave.

La scurt timp după finalul dramatic al grupului, următorul dirijor, Darian Larsen, a urcat pe scena piesei finale „Folk Festival”. Compus inițial de Dmitriy Shostakovich și tradus de Donald Hansberger.

Această piesă este o melodie plină de viață și dulce care a permis un final minunat întregii petreceri. A dat o ultimă privire asupra pieselor distractive ale serii și a asemănat genul de muzică care ar fi fost cântată pe o minge în secolul al XIX-lea, plină de sunetele elegante și rafinate în care se puteau scufunda toate instrumentele.

A existat o acumulare dramatică la sfârșit înainte ca toate mașinile să crească într-un ritm atât de rapid și să ajungă la un final mare.

Restul interpreților au stat în picioare, în timp ce publicul s-a ridicat în picioare, aplaudând vântul și trupa pentru prestația lor excelentă.

Jaedyn Young poate fi contactat la [email protected] Sau pe Twitter @jaedyn_young3.